luni, 6 aprilie 2009
Soare Bland
Soare bland, nu mai lumina ,
Peste noi, stand statui,
Peste voi cei de-ai oricui;
Frumisetea-ti calda nu o mai arata;
Nu vreau sa ma mai privesc ,
Spre zarea luminatã in culori orbitoare;
Ci spre adancul pamantului, maro,
Strabatandu-ma o putere trecatoare;
Tu, n-ai decat sa te lasi acoperit,
De umbre negre, moi,
si sa nu-ti pese ca noi,
nu iti mai simtim mangaierea fina;
Hipnotizati de profunzimea pamantului
si de racoarea adancurilor patrunzatoare
incapabili sa cunoastem centrul universului
Ne intrebam,ce-ar fi lumea fara o raza de soare
"Soare bland, nu mai lumina"
Peste noi, stand statui,
Peste voi cei de-ai oricui;
Frumisetea-ti calda nu o mai arata;
Nu vreau sa ma mai privesc ,
Spre zarea luminatã in culori orbitoare;
Ci spre adancul pamantului, maro,
Strabatandu-ma o putere trecatoare;
Tu, n-ai decat sa te lasi acoperit,
De umbre negre, moi,
si sa nu-ti pese ca noi,
nu iti mai simtim mangaierea fina;
Hipnotizati de profunzimea pamantului
si de racoarea adancurilor patrunzatoare
incapabili sa cunoastem centrul universului
Ne intrebam,ce-ar fi lumea fara o raza de soare
"Soare bland, nu mai lumina"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Superba poezia, delicata, speciala!
Ce-ar fi lumea fara poezie; soarele e plin de versuri
Trimiteți un comentariu