duminică, 29 martie 2009

Dulce Autodistrugere

Anotimpurile se desfigureaza ca-ntr-o batjocura
Asistam la descompunerea lesurilor de gheata
Care inunda campuri lugubre si pline de ura
in zare o creatura zburatoare arunca venin,
venin negru

Si treci la somnul etern, fara sa mai vrei
Sa mai revezi nici macar o parte din cele traite
Printre oameni de piatra si fiare arse, inegrite
imputite
Adulmecand mirosul pana in adancul propriei constiinte

In stanga este mana rece, a celui mai bun prieten
In dreapta Vorbe goale, iesite din gatul unui sarpe
care se incolaceste injurul meu, si ma sugruma,printr-o umbra
Printr-o sfoara inecata in cuie trecand peste propriu-mi cadavru