luni, 6 aprilie 2009

Soare Bland


Soare bland, nu mai lumina ,
Peste noi, stand statui,
Peste voi cei de-ai oricui;
Frumisetea-ti calda nu o mai arata;

Nu vreau sa ma mai privesc ,
Spre zarea luminatã in culori orbitoare;
Ci spre adancul pamantului, maro,
Strabatandu-ma o putere trecatoare;

Tu, n-ai decat sa te lasi acoperit,
De umbre negre, moi,
si sa nu-ti pese ca noi,
nu iti mai simtim mangaierea fina;

Hipnotizati de profunzimea pamantului
si de racoarea adancurilor patrunzatoare
incapabili sa cunoastem centrul universului
Ne intrebam,ce-ar fi lumea fara o raza de soare


"Soare bland, nu mai lumina"

2 comentarii:

Catherine spunea...

Superba poezia, delicata, speciala!

LZ spunea...

Ce-ar fi lumea fara poezie; soarele e plin de versuri