vineri, 16 ianuarie 2009

Don't Cry


Te implor, nu mai plange
De aici de sus iti vad lacrimile de sange
Am sa ard remuscarea, am sa sterg acea impresie
Si nu am sa-ti prelungesc starea de depresie

Eu nu mai sunt, dar poate ca intr-una din zilele
In care tu o sa privesti in sus la stele
Si ai sa te indrepti cu gandul spre alte zari
Pe pamant o sa se astearna ceata divina

Amandoi printre norii care ne inconjoara
Ne dam seama ca ei sunt cei care ne separa
De regret, ignoranta si totodata
de sentimente care nu au nici o importanta

Prin aerul rarefiat zboara cuvinte
Mute si fara directie, in dimensiuni nu tocmai concrete
Imi pun intrebarea si ma gandesc, intr-o lume ca asta
Cum sa nu-ti omori ingerul

Fiecare semn al tau era un mesaj ascuns
Pe care nu-l pot descifra
Si ma trezesc speriat
Nici acum un stiu daca a fost un vis sau un cosmar de nepatruns

2 comentarii:

W.A. spunea...

Mi-ai spus niste cuvinte atat de frumoase... incat simt cum imi dau lacrimile... Esti o persoana speciala, diferita de tot ce am intalnit. Si lipsa fricii de a-ti exprima sentimentele, cuvintele pe care mi le-ai adresat mai devreme imi mangaie sufletul. Poeziile tale sunt ca un strop de arta pe niste simple pagini... Mult succes in viitor! Si.. nu te gandi sa te lasi de poezie! Cuvintele tale se leaga mult prea frumos...

Eternal Sunshine of the Spotless Mind spunea...

She couldn't be more right. Cuvintele tale se impletesc in poezii deosebit de frumoase. Keep up the good work!:)