PoeSi

Timpul s-a terminat,

Frunze de toamna cad

Si plang si strigi si ard,

Se desprind si fugi si mor.

Bate vant de nostalgie,

In orasul viselor desarte,

Depresia aduce in amintire

Frunze moarte si uscate.

Miroase a inimi frante,

Pe trotuar intinse si uscate,

Si a vise si a dor,

A dorinta si a lacrimi

Pe obrazul naturii indurerate

Soarele a rasarit iar tu nu esti, nu ai vrut;

M-ai lasat singur, sa adorm in roua diminetii,

M-ai privit in ochi si nu ai vrut, chip de lut...

Chip de piatra, chip de lut... chip de foc.

Declaratii in zori, pe-o plaja goala,

Singure, trec peste mare si se pierd...

Se pierd in valuri de iubire, moarte,

Se pierd si nu se mai intorc...

Astept ecoul inimii tale ca un vid,

Degeaba, nu vreau sa te vad venind,

Spunandu-mi ca nu crezi in empatie

Pentru ca asta te face din ce in ce mai putin vie.

Am pierdut o petala cruda

Umbra moale a pamantului ascunde o luna pustie,

Palida, singura printre luciri efemere,

Seaca, pe la colturile negre, miscatoare,

O lacrima incearca sa uite de partea intunecata.

Lacrima din cer ajunge pe pamant, usor...

O prind in mana, ma gadila in palma amar,

O tin strans pentru ca nu vreau sa mor

Fara ca tu sa o vezi ca eu sa dispar.

Am sarutat o parte de nor ,

Coloratã , atinsã de-un purumbel

Cu aripi si cu pene de amor,

Dulce sarut fluid, rebel;

Dulce nor sihastru ...

Te vad si parca... nu esti

Si parcã plângi si parcã strigi,

Felii din viata ,de aer, de nori

In zadar asterni ploaie peste stânci,

Lacrimile tale îmi picura în suflet

Si mã fac sã mã simt gol, rãnit

Mã doare fiecare sunet, fiecare plânset

Fiecare semn ,fiecare rãsãrit,

Aer luat de-o parte si împins
Apare rar, usor ca o furtunã,
Te aduce si mã-ndeparteazã dinadins,
Apari rar, usor ca o furtunã;

Dulce si amar delir dispari !
Te duce in alte ceruri mai calde,
Luminate fara ca tu s-apari
Iar eu sa nu stiu niciodata;

Pe-o petala de colb purtat de vant
Ajung, mai intreg, mai ranit,
Incrustat, cicatrizat, rotit
Intr-un vartej de frunze sangerand

Cu-o mânã incerc sa-mi ating parul,
Cu cealalta ce mi-a mai ramas din chip;
Ochiu-mi era deplasat,pe-o parte
Iar gura-mi vorbea de la spate;

Picioru-mi aruncat deoparte
Insista sa culeaga spini dintr-o inima,
Si sa mii aduca lacrimand
Soptindu-mi grabit
Ca sunt o molie fumegand