Mi-e dor
Mi-e dor.. te-astept;
Trenuri pleaca .. insa eu raman,
Lumea trece ... lumea vine,
Dar tu n-apari.
Mi-e dor .. te-astept;
Dorinte merg pe tavan...in cer,
Ma uit la ele si-ncep sa plang,
Cu iluzii, cu dor, cu foc,
Peste a ta poza ce nu-nceteaza sa-mi zambeasca.
Dorinte merg pe tavan... in cer;
Vino... sa vezi ce-a mai ramas din mine
Stau pe-o banca ... pe peron
Deasupra sinelor de gheata
Gara-i goala ... tu nu esti
Vino... sa vezi ce-a mai ramas din mine
Te vad ... te aud
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt pierdut in infinitul fractiunii ... de secunda
Ce ne separa in prizonierul timp
Te vad... te aud
Te vad... te aud
Vino... sa vezi ce-a mai ramas din mine
Dorinte merg pe tavan ... in cer
Mi-e dor ... te-astept
Poezie pentru Alecs
Al tãu zâmbet trist
Stau într-un colt, pe-o coajã de arţar,
Respir greu, m-ãnfioara al tãu zâmbet,
Zidind regrete pe al simţului etern hotar.
în a demnitaţii amintire arunc o lacrimã,
Ca o piatrã funerarã ... drept în iad
Cãtre tine si-al tau zâmbet îndoliat
Şi mã rog, şi-ascult, şi-aştept, neincetat
în mormântul negru si adânc ,
Mi-e frig iar tu n-apari în umbra crucii mele.
Frunze de Toamna
Al 8-lea Cer (...)
Al 6-lea Cer (Luna)
Al 5-lea cer
Al 4-lea cer
Apare rar, usor ca o furtunã,
Te aduce si mã-ndeparteazã dinadins,
Apari rar, usor ca o furtunã;
Dulce si amar delir dispari !
Te duce in alte ceruri mai calde,
Luminate fara ca tu s-apari
Iar eu sa nu stiu niciodata;
Al 3-lea cer
Ajung, mai intreg, mai ranit,
Incrustat, cicatrizat, rotit
Intr-un vartej de frunze sangerand
Cu-o mânã incerc sa-mi ating parul,
Cu cealalta ce mi-a mai ramas din chip;
Ochiu-mi era deplasat,pe-o parte
Iar gura-mi vorbea de la spate;
Picioru-mi aruncat deoparte
Insista sa culeaga spini dintr-o inima,
Si sa mii aduca lacrimand
Soptindu-mi grabit
Ca sunt o molie fumegand
Al 2-lea cer [ din seria "Pânã în al 9-lea cer"]
Sub cercul deschis de stele, uimit,
Constat ca toate n- au loc, stãruitoare
Pe-un singur cer cãzãtoare;
Silabe de sunet cald , imbietor
Târându-se ritmic , tremurator
Trãdând voit palacerea, mirosul
Urmelor tale din al 2-lea cer minuscul;
Soare Bland
Peste noi, stand statui,
Peste voi cei de-ai oricui;
Frumisetea-ti calda nu o mai arata;
Nu vreau sa ma mai privesc ,
Spre zarea luminatã in culori orbitoare;
Ci spre adancul pamantului, maro,
Strabatandu-ma o putere trecatoare;
Tu, n-ai decat sa te lasi acoperit,
De umbre negre, moi,
si sa nu-ti pese ca noi,
nu iti mai simtim mangaierea fina;
Hipnotizati de profunzimea pamantului
si de racoarea adancurilor patrunzatoare
incapabili sa cunoastem centrul universului
Ne intrebam,ce-ar fi lumea fara o raza de soare
"Soare bland, nu mai lumina"
Dulce Autodistrugere
Asistam la descompunerea lesurilor de gheata
Care inunda campuri lugubre si pline de ura
in zare o creatura zburatoare arunca venin,
venin negru
Si treci la somnul etern, fara sa mai vrei
Sa mai revezi nici macar o parte din cele traite
Printre oameni de piatra si fiare arse, inegrite
imputite
Adulmecand mirosul pana in adancul propriei constiinte
In stanga este mana rece, a celui mai bun prieten
In dreapta Vorbe goale, iesite din gatul unui sarpe
care se incolaceste injurul meu, si ma sugruma,printr-o umbra
Printr-o sfoara inecata in cuie trecand peste propriu-mi cadavru
First time...
In amintire, prima oara,
Primul moment de odinioara,
in care ai fost fericit
Si regreti ca nu mai poti fi;
Regretul adanc al disperari.
Crezi ca tie nu ti se intampla,
Nimic bun in afara de suferinta
Inghesuita intr-un suflet mult prea slab
in care sentimentele nu pot zace
Singuratice si lugubre,
întelese doar de cei care traiesc printre umbre.
It ramane doar sa plangi
Si sa speri, ca odata
Sa mai retriesti ca "prima data",
Insa tu esti singur... si nu ma auzi nimic din ceea ce te inconjoara
Tell Me....
Mã trezesc, urmele unor paşi
Care umblã prin noapte, cãutând ce ?
O micã parte din ceea ce a fost,
Si nu o sã mai fie vreodatã
De ce sã cauti dacã ştii cã nu vei gãsii?
Decât o umbrã prin frunzele strãvezii
De ce sã vrei dacã ştii cã nu vei opţine?
Doar sperante lipsite de raţiune;
Aruncate împrãştiat pe o alee
Terfelite de un suflet, fãrã încetare,
Pentru cã el fãrã urmã de idee, asupra
Simţurilor, cade într-o lacrimã care moare;
Acum cã te-am gãsit, spune-mi:
Unde priveşti mereu spre infinit?
Şi de ce mã pãrãseşti şoptit?
De ce mereu în ochii tãi îti vãd chipul înegrit?
Reminds Me
Un copil credea in tine
Iti spunea cuvinte calde si involuntare
Numai ca tu sa te simti mai bine
Era in stare de orice simtire,
Pentru ca el credea in a ta privire,
închisa intr-o raza de soare,
Prin care reusea sa vada a vietii culoare;
Care nu era deloc vie
Din contra, era cenusie,
Pentru ca n-ai incercat niciodata
Sa vezi viata in culori... niciodata;
Ar putea cineva sa iti spuna,
ca as vrea sa nu-mi mai apari in vise
Pentru ca iubirea mea este asemeni unor rani deschise,
Care sangereaza fara incetare.
Aminteste-mi sa nu-ti mai aud glasul,
Pantru ca de fiecare data imi ascunde orice simtire,
Am sa plec......... si tu n-ai sa ma opresti
Anything Hurts
înotand fara nici o sansa intr-o mare,
De durere, pe care noi o numim viata muritoare;
Scurta si imputita, inecata intr-o lacrima convulsiva?
Si duci o lupta, care iti macina simturile,
Una in care gandurile-ti sunt acoperite cu o patura translucida,
Ca nu cumva cineva sa vina si fara mila, sa le ucida,
Iar tu inabil si speriat stai si astepti ceea ce numesti nemurire;
Tot timpul ti-ai spus ca pentru tine nu conteaza ce simti,
si ai gresit, pentru ca tinand in tine,
sentimente involuntare si firesti,
Nu faci decat sa te adancesti in acel cosmar in care continui sa te minti.
Don't Cry
De aici de sus iti vad lacrimile de sange
Am sa ard remuscarea, am sa sterg acea impresie
Si nu am sa-ti prelungesc starea de depresie
Eu nu mai sunt, dar poate ca intr-una din zilele
In care tu o sa privesti in sus la stele
Si ai sa te indrepti cu gandul spre alte zari
Pe pamant o sa se astearna ceata divina
Amandoi printre norii care ne inconjoara
Ne dam seama ca ei sunt cei care ne separa
De regret, ignoranta si totodata
de sentimente care nu au nici o importanta
Prin aerul rarefiat zboara cuvinte
Mute si fara directie, in dimensiuni nu tocmai concrete
Imi pun intrebarea si ma gandesc, intr-o lume ca asta
Cum sa nu-ti omori ingerul
Fiecare semn al tau era un mesaj ascuns
Pe care nu-l pot descifra
Si ma trezesc speriat
Nici acum un stiu daca a fost un vis sau un cosmar de nepatruns
Once Upon January
Si o picatura din sufletul meu se prelinge
încei, încet peun obraz fin si insetat
Vei ramane un etern geniu
Opera ta fiind steaua de pe cer
Pentru ca ne-ai lasat sa gandim etern
La romantismul tau enigmatic si ingenuu
Fiecare vis se implineste indata
Fiecare dorinta se inchide
Intr-un suflet care nu se poate deschide
Pentru ca te iubesc si tu n-ai stiut niciodata
Miss You...
Ca tu imi revi in amintire
Si nu vreau sa am astfel de traire
Coma prelungita, fara incetare
Erai tot ce am avut pe lume
Mai frumos decat Propria viziune,
idealista, apropape de perfectiune,
A ceea ce insemni, pentru un suflet fara nume;
Simt atingerea ta fina ,
Doar gandindu-ma si imaginandu-mi,
Ca tu o sa apari pe o petala de vant spunandu-mi,
soptit ca nu o sa-ti mai zaresc mersul de felina;
Stiu ca tu traiesti, doar pentru ca eu sa am la ce sa visez
si incep sa te pictez dansand
o muzica pe care buzele tale se opresc spunand
Ca nu le pasa, si eu incep sa valsez,
Pentru ca nici mie nu imi pasa , pe ce pamant o sa zbor
Cand o sa aflii ca, eu colind alte inimi
Saturat iluzoriul pe care tu il imprimi
Sentimentelor care se reprima, si eu am sa mor.
With Arms Wide Open
Umbla nauc, intr-un plan nemarginit,
Al propriului tau suflet secat de atata suferit;
Ma uit pe cer, o stea ma priveste
Ai zburat atat de sus? sau poate e o iluzie
Fantezii lichide te inconjoara ca intr-o poveste,
Plangi cu lacrimi care se preschimba in poezie
Te astept jos, cu bratele deschise
Coboara din cer iubita mea ,
Si arata-mi unde pot gasi, ce am trait in vise,
Acolo unde multe suflete ale celor din jur le am scrise,
Neagra disperare a celor care tin sentimente inchise
In propriul suflet prizoniere, ele nefiind permise;
If Will Be...
Nu-mi va veni sa cred cum sufletu-mi devine o umbra;
Un alt curcubeu imi lumineaza inima inecata in suferinta,
Cand imi aduc aminte in vis chipul tau Intr-o lumina trista,
Melancolica, in cer ma lasa sa privesc la sclipire absenta
A sufletului meu amagit, de o un cuvant care nu ezitata,
In a-mi demonstra ca este doar o liluzie care persita
O lacrima uita ce inseamna timpul, in ea oglindindu-se
Privirea ta de alta data, de un negru infinit,
Un abis in care totul pare a fi de neoprit,
Locul unde o speranta sihastra se pierde subit
In itele unei vieti mizere la care asist scarbit
Si ma indepartez incet, tu dormi linistita in patul singur
Dormi cu ochii larg deschisi, si eu in ei zaresc
Petalele unui trandafir spulberate de o adiere, in care nu gasesc
Motivul pentru care eu nu pot sa iti spun sincer: te iubesc,
Fara sa ma tem ca tu nu ma crezi in stare de un lucru firesc,
De asta, nu o sa aflii niciodata ca eu nu traiesc,
si am sa mor fara ca tu sa simti...
Si am sa imi iau durerea si am sa o alung in propriu-ti gand
Secat de vlaga, traire si sentiment la care tanjesc plangand
Imginundu-mi buzele-ti care ingana mut
Ca sunt incapabile sa ma urasca
Am Speranta ca nimeni o nu o saciteasca vreodata asta ...