luni, 7 septembrie 2009

Frunze de Toamna


Timpul s-a terminat,
Frunze de toamna cad
Si plang si strigi si ard,
Se desprind si fugi si mor.

Bate vant de nostalgie,
In orasul viselor desarte,
Depresia aduce in amintire
Frunze moarte si uscate.

Miroase a inimi frante,
Pe trotuar intinse si uscate,
Si a vise si a dor,
A dorinta si a lacrimi
Pe obrazul naturii indurerate

3 comentarii:

Roxana spunea...

Pe langa faptul ca este o poezie extraordinar de frumoasa ( ca toate poeziile tale dealtfel), motiv pentru care te felicit, tin sa mentionez faptul ca eu personal m-am regasit in versurile ei, in special in cele din prima strofa...se potrivesc perfect cu ceea ce mi se intampla acum.

Catherine spunea...

inca un motiv pentru care sa zambesc la venirea toamnei... versurile tale.

Arwen spunea...

Asa este...De obicei venirea toamnei ne face sa ne simtim nostalgici si poate uneori simtim ca totul ne iese prost,ca avem numai probleme,dar acesta este prezentul si nu putem fugi de el,trebuie sa ne resemnam si sa mergem mai departe..
Felicitari pentru blog!!!