miercuri, 21 ianuarie 2009

Tell Me....

Mã trezesc, urmele unor paşi
Care umblã prin noapte, cãutând ce ?
O micã parte din ceea ce a fost,
Si nu o sã mai fie vreodatã

De ce sã cauti dacã ştii cã nu vei gãsii?
Decât o umbrã prin frunzele strãvezii
De ce sã vrei dacã ştii cã nu vei opţine?
Doar sperante lipsite de raţiune;

Aruncate împrãştiat pe o alee
Terfelite de un suflet, fãrã încetare,
Pentru cã el fãrã urmã de idee, asupra
Simţurilor, cade într-o lacrimã care moare;

Acum cã te-am gãsit, spune-mi:
Unde priveşti mereu spre infinit?
Şi de ce mã pãrãseşti şoptit?
De ce mereu în ochii tãi îti vãd chipul înegrit?



1 comentarii:

a n d r a spunea...

vai pe asta n-am citit-o cand ai scris-o, dar este absolut geniala....im place , frate cum scri.... esti bun:->